Running around like a clown on purpose
Posted by: Mika on: 30 September 2009
- In: Life| Love
- Leave a Comment
Plecand in prima jumatate de ora a diminetii din Regie, in forfota cazarilor, mutarilor, dezghetatului de frigidere, potrivitului de flori la geam, inghesuitului de haine in dulap, e usor sa te simti un pic extra terestru.
Poveste
Tanara debusolata si fara asteptari: “Mergeti cumva pana in Crangasi?”
Taximetristul “spargatorul de seminte”: “Unde in Crangasi?”
Tanara debusolata de raspunsul nonnegativ: “Pe Saidac. Langa lac.”
Taximetristul cu simtul datoriei: “Mergem..”
Tanara pierduta in spatiu: “Aaa..Stiti la strada trecuta, trebuia sa facem dreapta.”
Taximetristul nevinovat: “NU mi-ati spus! Nu este vina mea.”
Tanara amabila: “Nu este nicio problema.”
Taximetristul binevoitor: “Intorc aici.”
Dupa ce asteapta o masina sa faca stanga si inca 3 de pe sensul opus, masina face stanga.
Tanara amuzata: “Stiti…La strada asta, trebuia sa facem stanga.”
Taximetristul usor iritat: FRANA BRUSCA.
Tanara si mai amuzata: “Ma scuzati. Chiar e vina mea.”
Taximetristul dezinteresat: “…”
Dupa ce face stanga, dreapta si iar stanga, taxiul ajunge in fata blocului. Tanara plateste cu extrabacsis, ii ureaza domnului o seara buna si coboara. Taximetrisul fericit merge mai departe.
Suntem construiti de tot ceea ce gandim si punem in practica.
La cat mai multe ganduri pozitive.
Si o melodie vesela:
Nimic nou sub soare
Posted by: Mika on: 23 September 2009
- In: Life| Love
- 3 Comments
In ultima perioada cand se intereseaza cineva de soarta mea obisnuiesc sa raspund la “Si ce ai mai facut?” cu “Nimic. Chiar nimic.”.
Si pentru ca tot nu se intampla nimic in viata mea:
- sunt dependenta de branza, as manca si o paine intreaga cu branza
- mi-am pus intr-o seara un plasture la degetul mare de la piciorul drept si m-am trezit cu el la degetul mic de la piciorul stang
- observand lumea din metrou am presupus ca tipa cu tocuri, taior si fusta neagra este notar sau avocat si am aflat ca este de fapt profesoara
- am plecat la servici si m-am intors de la servici cu tipa de mai sus in aceiasi zi
- m-am intalnit cu o tipa pe care o chemasem la interviu la fostul meu job, acum aproximativ 2 ani, dar nu am angajat-o, o cheama Madalina
- a reinceput House si desi m-am uitat la prima serie, am prins cateva episoade pe care nu le vazusem
- nu inteleg conceptul de “dark and twisty” pentru ca am renuntat la el, dar imi place Grey’s Anatomy, nu si Meredith Grey
- mai am un pic si fac un an de cand am primit telefonul mutifunctional si arata ca aproape nou, proud of this (exceptand zgarietura pe care a primit-o in prima luna cand a cazut pe ciment)
- am aflat ca RAPPS este o unitate cu gestiune economica si autonomie financiara
- am experimentat trairile de moment si clipele decisive cum nu am mai facut-o de mult
- am luat o supradoza de Urma
- mi-a fost drag sa fiu fericita
- a fost frustrant sa fiu trista
- am fost the happy me si the mean me
- am fost fericita fara motiv si mi-am creat motive sa fiu fericita
Mi-e dor de: iesire cu fostii colegi, bere cu prietenii si film cu multa lume.
Let’s make it happen 
.
It happens to the best of us
Posted by: Mika on: 10 September 2009
Cred ca fiecare din noi avem nevoie de o iubire care sa ne taie rasfularea, de la care sa nu ne fie foame, somn sau sete, care sa ne tina treji in miezul noptii numai la gandul ca in curand vei saruta din nou buzele acelea, care sa te faca sa razi fara niciun motiv, sau sa zambesti simpatic la amintirea unei tampenii.
O iubire care sa te faca sa te intrebi de unde mai ai lacrimi sa plangi, daca sufletul tau mai este inca acolo desi il simti gol, care sa iti faca noptile albe de doruri, si zilele lungi..
Some things just don’t have to change
Posted by: Mika on: 8 September 2009
De mult nu am mai simtit orasul.
Aerul racoros, cu norii adunati buluc, ce se intrezaresc dupa coloana de stopuri care urca spre casa. Doi indragostiti care se tin in brate, privirea lui tradand prima iubire, iar ea ghemuita, fericita ca in final este protagonista si nu spectator. Un cuplu la a doua tinerete discutand care este cel mai scurt drum de aici, de la capatul pamantului, si pana acolo, unde ii asteapta copii acasa.
Un domn fericit ca a putut sa cumpere si petul de 2L de Timisoreana si iaurturile copiilor, pentru ca in urma cu 5 minute o doamna stimabila a acoperit diferenta de la cei 150 lei ai sai si pana la 163,28 lei.
Cativa idioti care nu se pot abtine sa stationeze pe trecerea de pietoni cu BMW-ul lor de 150.000 de km. Alti idioti care inca nu au invatat bunele maniere si fac mai multa zarva decat e nevoie, insa obiectivul de a iesi in evidenta l-au atins.
Toate astea cand ma gandesc ca mi-e dor: sa iau 300-le si sa fug de la servici la facultate, de geaca mea neagra si esarfa gri, de cozile lungi de la ITM, si drumurile interminabile la administratii; de 6070-ul meu in care imi scriam note intre doua tramvaie; de doamna din 282 care mi-a cedat locul pt m-a vazut obosita si “eu stau acasa, si ma plimb de colo colo”; de firul de la handsfree care s-a rupt de cat ascultam radio si cum ma enervam mereu ca nu se prindea si la metrou; de noptile albe; de drepturile de autor pentru “no status”, “unwell” si “the happy me”.
Nu credeam ca o sa ajung sa fiu nostalgica dupa ziua in care ascultam la maxx “No More” (Jamelia), si credeam ca viata mea chiar o sa se schimbe. Si s-a schimbat, dar..
E mare lucru..
Posted by: Mika on: 6 September 2009
Desi a fi sanatos ni se pare implicit, pentru o parte din noi nu este asa. Doar cand intri in contact cu persoane care nu pot face un lucru care ti se pare banal, cum ar fi sa t ridici din pat, iti dai seama ca mai important decat orice pe lumea asta este ca tu si toti cei dragi tie sa fiti sanatosi.
Departe de mirosul de spital, de toti banii pe care trebuie sa ii dai fiecarui cadru medical cu care intri in contact, de patul incomod, de povestile despre operatii; un singur lucru e de
nesuportat..
