M-am enervat, dar rau.

Internetul a devenit mai rau decat telefonul mobil. Cum ar fi sa stai fara telefon 5 zile? Ce s-ar intampla? Nimic, pt ca ai vorbi cu toti prietenii tai pe mess, mailurile le-ai putea trimite fara stres, iar acces la informatie ai avea oricand.
Dar ce s-ar intampla daca nu ai avea net 5 zile? Nu ai vorbi decat cu mama, tata, sora si cei 3 prietenii apropiati, nu ai putea sa iti trimiti proiectele la facultate, si nici sa comunici cu echipa de proiect in care esti pt ca nu va veti sincorniza niciodata 10 oameni sa fiti in acelasi loc in acelasi timp, nu ai descoperi ultimul clip de pe youtube si nici ce blog a mai scris x, sau ce invitatie la Farmville ai mai primit desi dai ignore de fiecare data.

All in all, daca acum 5 ani, eram fericita dupa ce imi descarcam o melodie de pe Kaaza intr-o noapte si nu credeam ca va exista vreodata net nelimitat si la viteza de 1 secunda pe melodie, acum sunt disperata ca de 5 zile nu am net si nu pot sa fac nimic.
Ma plimb cu stick-urile de la un calculator cu net la altul, ma chinui sa trimit un mail pe fuga de la birou, si ce sa mai zic despre cercetarea pentru proiect care este 0.

In conditiile in care visam sa ma conectez la net din metrou, acum nu stiu cum sa grabesc mai repede procesul sa imi iau net mobil pt ca in baza celor de la RDS care vin sa reconecteze toata reteaua pe care au deconectat-o, mi-e ca o sa treaca toate pe langa mine si nici nu o sa stiu ca s-au intamplat.

Frustrant!

Formulele de adresare la moda sunt: “fato”, “fata”, “mamica” sau “mamicuta”.
Spre fericirea mea nu am adoptat niciunul dintre acestea, pe de o parte ca nu mi s-a parut necesar, pe de alta, e cu atat mai anormal sa fiu in randul lumii folosind niste cuvinte lipsite de originalitate si propagate prin viu grai.
(Ca o paranteza, am revazut azi un fost coleg de liceu care imi spune: “Ce faci fata?!”; repet, coleg, mda, unele lucruri sunt de neinteles).
Din fericire unii oameni din jurul meu au fost inzestrati cu suficient de multa originalitate incat sa nu repetam onomatopeele de mai sus si sa ne mandrim cu propriile noastre apelative.
Nu mai stiu de la ce a pornit totul, oricum daca am sta sa le luam pas cu pas nu ar fi greu sa le descifram. Cert este ca de atunci si pana acum asa ne salutam: “Ce faci, cika?”. Grupul este rastrans, cred ca suntem 4, care la diferite momente ne recunoaste in multime dupa intonatiile latine.
Ora tarzie ma impideica sa va povestec un pic si de Cika, ceva ce clar merita povestit.

De cele mai multe ori ai nevoie doar de o baie calda, o muzica buna si lumina stinsa a unei lumanari, pentru a-ti reveni, pentru a readuce entuziasmul care se pierduse in agitatia fiecarei zile, nebunia fiecarui moment.

Uneori simti ca nu mai vrei nimic. Iti doresti ca lumea sa se blocheze la ”acum”, sa nu iti mai explici ce a fost ieri, sa nu mai vrei sa stii ce va fi maine.

Multe lucruri poti rata doar pentru simplul fapt ca ”ti-a ajuns”.

Din pacate in viata asta e bine sa fii tot timpul pe faza.

Imi place agitatia Bucurestiului. Da, ai zile in care totul e insuportabil, dar chiar daca nu iti iubesti parintii o zi nu inseamna ca nu ii iubesti deloc.

Nu imi plac oamenii. Sunt rai, individualisti, enervanti, nu respecta nimic decat conventia aceea pe care ei o vad ca realitate.

Perceptiile astea, cum modeleaza ele viata unui om, ca o dieta de schimbare a metabolismului.

Oare cat de mult de controlam emotiile.

PS: pt individul din spate: ‘alta treaba n-ai decat sa freci nenorocitul asta d scaun?!’

E pacat sa ratati cel mai nou film romanesc.
Daca ati spalat vreodata la lighean sau ati stat la coada la butelii, o sa va mai aminti si cum reuseste romanul sa faca mereu haz de necaz.
Ca si “432″ e un film romanesc, transpus in perioada comunista, dar nu regizat comunist. Spun asta pentru reticentii filmelor romanesti care nu dau o sansa proiectiilor mai recente.

Enjoy: