Imi place agitatia Bucurestiului. Da, ai zile in care totul e insuportabil, dar chiar daca nu iti iubesti parintii o zi nu inseamna ca nu ii iubesti deloc.

Nu imi plac oamenii. Sunt rai, individualisti, enervanti, nu respecta nimic decat conventia aceea pe care ei o vad ca realitate.

Perceptiile astea, cum modeleaza ele viata unui om, ca o dieta de schimbare a metabolismului.

Oare cat de mult de controlam emotiile.

PS: pt individul din spate: ‘alta treaba n-ai decat sa freci nenorocitul asta d scaun?!’