In ultima vreme am cazut prada multor stari pe care uitasem cum sa le simt, si s-au cam ciocnit inside me. Rezultatul final a fost ca “m-au lasat rece“.

In masochismul meu imi pare bine ca intr-un final dupa rauri de miere si lapte, pajisti verzi si cer senin au mai aparut si monstruleti care sa intunece peisajul. Vorba cantecului “best of us can find hapiness in misery”. Adevarul ca the emo style m-a cam aranjat pentru o perioada, si mi-a fost ok pentru simplul motiv ca aceasta pseudocadere m-a determinat sa imi reevaluez putin viata pe toate planurile.

Pana anul asta nu credeam ca pot exista momente care sa iti intoarca viata 180 grade intr-o clipa. De fapt, pana anul asta nu am constientizat niciodata atat de pur si profund acest “be carefull what you wish for, you just might get it“. Nu stiu cati oameni pot spune ca au tot ce si-au dorit, sau ca la un moment sau altul lucrurile pe care le-au visat au devenit realitate. Dupa ce I ran out of whises, nu stiu daca ar trebui sa ma mandresc cu asta sau sau sa am mai multa grija cum imi formulez dorintele viitoare.

Un lucru este sigur nu o sa fiu niciodata multumita cu ceea ce am, iar daca le voi avea din nou pe toate o sa ma intreb daca le merit, ce am facut pentru ele, cu catva trebui sa le platesc in viitor. Dar pana la urma toate sunt cicluri, care ma termin un pic psihic fie ca e bine, fie ca e rau. De aceea tot ce mi-am dorit vreodata este sa fie liniste, iar asta nu poti sa ai decat 10 minute pe zi, si daca nu stii sa te bucuri de ele, o sa regreti ca le-ai irosit.

Imi plac provocarile, ma fac sa fiu mai buna. Si niciodata nu vei inceta sa inveti din toate lucrurile carora esti nevoit sa faci fata. M-am schimbat mult, fata de primul an de facultate, chiar fata de luna trecuta. Insa in punctele esentiale sunt acelasi copil care la 7  ani o inghesiua pe surioara mai mica intr-un colt pentru simplul motiv ca ea a primit o papusa, iar eu un penar si creioane. Daca ma calci pe coada o sa iti raspund cu aceiasi rautate cu care la 5 ani i-am lasat un semn pe obraz pentru o luna unei colege de joaca, care a facut acelasi lucru ca si tine. Nu o sa fac niciodata schimb de jucarii cu tine, poate sa fii un prea bun manipulator. Insa o sa te invit sa manaci din cartofii prajiti ai bunicii cand ne vom intoarce de la gradinita, pe ici pe colo se mai regaseste si spiritul altruist.

Nu stiu ce va sa fie. Sunt fericita acum in nefericirea mea.

Voua tuturor, daca nu mai apuc sa scriu va urez toate cele bune, tot ce va doriti voi si nu gandesc eu sa vi se intample asa cum trebuie, fara efecte secundare, fara plati intarziate sau anticipate, SA VA FIE BINE!