Sunt datoare cu inca un post, ca doar asa am spus. As fi preferat sa vina mai devreme putin, dar nu prea am avut timp. Si odata cu trecerea timpului mi-am pierdut si ideile pentru al doilea post si oricum nu o sa spun ceea ce as fi intentionat initial (cunoasteti prea bine aceasta situatie).

Sunt putin cam sictirita in aceasta perioada a lunii, as putea gasi motive sa ma plang pentru oricare din lucrurile cu care intru in contact. Urasc de cele mai multe ori cand se intampla asta si imi doresc sa ma intorc cat mai curand la me, chiar daca ma uit de 3 ori la ceas si nu observ ca e stat.

Uneori sunt very demanding atat cu mine cat si cu cei din jur, nejustificat chiar si asta ma deranjeaza putin. Uneori nu am chef de nimeni si de nimic si m-as izola putin de toti si de toate. In momente ca astea mi-ar placea sa imi explic din punct de vedere psihologic ce sa intampla, sa gasesc o arma sa le combat si sa merg mai departe, mai usor. Not all things are perfect, desi mi s-a spus/am simitit de nenumarate ori ca sunt perfectionista, o sa observati ca prea putine din lucrurile pe care le fac sunt perfecte. Da, si nu pentru ca perfectiunea nu exista, practic este decat un nivel pe care iti impui sa il atingi si de cele mai multe ori renunt fara sa ating obiectivul asta si sunt usor dezamagita.

In curand o sa trebuiasca sa ma gandesc foarte serios, la multe lucruri, sa fac calcule, sa imi evaluez viitorul, sa imi impun obiective. Si desi am lucrat toata vara (care inca nu s-a terminat), simt ca am fost in vacanta si ca tre sa ma intorc iar la treaba curand.

Am un soi de retinere pentru toate lucrurile astea, i want to back down, not to think of them anymore. Imi vine sa fug de fiecare data cand trebuie sa imi asum alte responsabilitati. Maybe these days I will find the courage.

PS: Surprinzator sau nu, cam asta as fi vrut sa scriu al doile post atunci cand l-am gandit.