Posted by: Mika on: 7 February 2010
Am o dispozitie de aceasta melodie: http://www.youtube.com/watch?v=tqBCOBRcMqc; in seara asta.. Am numit-o un song to swing the soul si asta pentru ca imi ofera o senzatie de bine, de cald, de it’s so good to be here. Nu e meritul meu, cineva a pus-o in playlistul de la VH1 Love Jukebox si mi-a revenit in memorie. Am acum multe din lucrurile care erau la stadiul de dorinta candva: pornind de la a sta cu asta micul in varful patului si pana la a avea acest sentiment de bine.
Adevarat ca viata ne-o facem noi frumoasa, ca de cele mai multe ori putem decide daca sa fim optimisiti sau pesimisti, daca ramanem la pamant sau daca mergem mai departe. Adevarat ca putem alege sa fim fericiti sau tristi, sa ne ingrijoram si suparam pentru toate lucrurile pe care nu le avem sau sa ne bucuram pentru toate lucrurile pe care le avem. Insa nimic nu este atat de puternic ca sentimentul autentic de bine, pe care nu il alegi, pentru care nu decizi sau pe care nu ti-l impui.
Sentimentul acela ca toate lucrurile vin de la sine, iar curgerea lor este lina si fireasca. Nu stiu cat de des vi se intampla voua, insa mi se pare ca in nebunia asta pe care o traim se intampla din ce in ce mai rar sa nu luptam pentru mica noastra oaza de pace sufleteasca.
Iar aici opinile sunt contrare, unii spun ca “ce ar mai fi bucuria autentica daca nu ai urcat Everestul pentru ea?” iar altii, ca mine, spun ca sunt daca se intampla ca cele rele sa vina implicite de ce nu se poate intampla acelasi lucru si cu cele bune.
All in all, nu poti fi mereu fericit pentru ca ar fi anormal, sau mereu multumit pentru ca ar fi de nesuportat, nu poti avea intelepciunea de la 70 de ani la 20 ani si nici nu cred ca este de dorit.
Just enjoy the good when is good and minimize the consequences of the bad.
Posted by: Mika on: 3 February 2010
Ma gandeam in seara asta la cat de buni suntem in a-i judeca pe altii. Este practic o a doua natura a noastra. Fie ca este de bine sau de rau, noi avem un motiv al nostru pe care toate lucrurile se intampla, care poate avea legatura cu realitatea, dar de cele mai multe ori o camufleaza. Oricum si daca ti s-ar arata motivele reale pentru care ceva s-a intamplat, in sinea ta tot o sa ai convingerea ca adevarul e acela pe care il stii tu si nu cel care ti se prezinta.
M-am gandit la modul pozitiv ca aceasta capacitate a nostra de a ne crede superiori celor de langa noi vine din faptul ca ne place sa creem povesti. Probabil parintii ne citeau in fiecare seara inainte de culcare o poveste si ne este greu acum sa traim in lumea asta a oamenilor mari si tangibili. Sau poate nu ni s-au citit suficiente povesti si pentru a compensa din timpul pierdut am inceput sa tesem noi fel si fel de povesti.
La modul negativ cred ca pur si simplu raul, la modul absolut, iese mult mai usor din carapacea lui, decat binele. Inca din tipul lui Adam si al Evei, binele era implicit, iar raul avea nevoie sa se afirme. Este si firesc ca raul sa incerce sa isi creeze vizibilitate prin toate mijloacele posibile: judecati de valoare, invidii, rautati gratuite si multe altele; important este sa se faca simtit. Pe cand binele sta in coltul lui convins ca intre toate meschinariile astea el face diferenta in clipa decisiva.
Toti avem si Yin-ul si Yang-ul in noi, diferenta se face atunci cand unul il acopera pe celalat, si s-ar putea sa nu iti dai seama cand se intampla.
Este imposibil sa traiesti moral. Pana si conceptul asta a devenit discutabil in functie de contextul in care te afli. Nu mai exista valori fundamentale care sa te ghideze in viata. Iar astea au o profunda componenta sociala. Este eterna discutie despre orizonturi care la noi nu se intrezaresc. Pe langa toate rahaturile pe care le-am povestit ieri cu taieri de salarii si caini maidanezi, mai greu este ca nu avem o societate care sa promoveze binele sau una, doua valori sanatoase. Directia este catre nicio directie, si oricat te mult te-ai bucura de calatorie nu o sa ajungi niciodata acolo daca nu stii unde este “acolo”.
S-ar putea sa nu fiu singurul om anormal caruia sa i se para normal ca lucruri din acestea de baza sa existe: bine, valori, modele. Dar cum ne gasim sa invingem masinaria asta de clone spirituale?
Posted by: Mika on: 1 February 2010
Here’s the thing it’s started out bad.
Cam asa a inceput si ziua mea fara niciun chef sa merg la servici, ca doar e luni. Marti e ca dupa luni, miercuri e in mijlocul saptamanii, joi e inainte de vineri si vineri, eh..cine mai munceste vineri.
M-am trezit, am mers la servici, I did what I had to do si in jur de 7 m-am imbarcat spre casa.
Si pentru ca nu avea cum sa fie o zi obisnuita m-am gandit sa trec pe la Plus sa mai cumpar o chestie doua pe care am neglijat sa le iau in weekend. Si pentru ca eu nu prea merg la cumparaturi, implicit nu stau la casa sa platesc orice as fi cumparat, sansele ca evenimente similare sa ti se intample in mod repeta sunt foarte mari. Zic eu.
Asa se face ca in 80% din cazurile in care ajung si eu pe la un super-hypermarket am parte de aventuri, care se lasa cu asteptare, coada mare, oameni nervosi:
- produsul nu avea cod de bare
- doamna vrea sa plateasca 15,20 lei cu o bancnota de 500 lei
- produsul se vinde la bucata prin urmare nu are cod de bare, si nici casierul nu il gaseste pe foi si foicele de coduri de bare
- tanti din fata nu are bonurile scrise si contribuim cu toti la efortul de masa
- cardul nu merge sau POS-ul de la casa 30 nu merge, asa ca il folosim pe cel de la casa 1
- doamna nu are suficienti bani asa ca sorteaza produsele la care vrea sa renunte
Aici cred ca fiecare din noi mai putem adauga, numai ca ceea ce voua vi se intampla uneori mie mi se intampla adeseori.
Oricum none of this matters pentru ca acasa am papat o amandina si am baut un Peroni. Cinste noua!
